Descriere generala

Cuvantul prezbiop vine din limba greaca, presbys= “batran”, “mai in varsta” si cuvantul ops= “ochi”.

Prezbiopia presupune pierderea graduala a abilitatii ochiului de a-si modifica focalizarea pentru a vedea obiecte din apropiere.

Nu este o boala ci o modificare fiziologica a cristalinului, pierderea elasticitatii acestei lentile intraoculare.

Cristalinul este o lentilă biconvexa ce își modifică curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină. Astfel, pentru vederea de aproape cristalinul se bombează, iar pentru vederea la distanță se aplatizează.

O data cu inaintarea in varsta, apar modificari in curbarea acestei lentile din cauza cresterii continue a grosimii (modificari ale proteinelor din cristalin) si pierderea tonusului muschilor ciliari (muschii care curbeaza si indreapta cristalinul).

 

 

Debut si simptome

Debutul prezbiopiei are de obicei loc dupa varsta de 40-45 ani.

Semnele ce anunta prezbitismul constau in oboseala dupa privit la aproape, mai ales timp indelungat, probleme cu focalizarea pe obiecte mici sau litere mici. Se descrie o senzatie de oboseala, uneori chiar durere de cap in urma unui efort ocular la activitatile de aproape (cusut, citit, scris). Disconfortul se amelioreaza la lumina buna. Poate fi observata o tendinta de a tine materialele de citit putin mai departe pentru a face literele mai clare (exista vederea incetosata la distanta normala de citit). Asa se explica remarca “nu mai ajung bratele” sau ca bratele au devenit “prea scurte” pentru a clarifica imaginea.

Pacientii cu miopii mici si medii sesiseaza ca trebuie sa ridice ochelarii de distanta ca sa poata citi mai clar.

 

Cum se poate corecta

Prezbiopia necesita o corectie optica, adica ochelarii potriviti. Acestia se recomanda in urma unui examen oftalmologic complet (masurarea dioptriilor ochiului, determinarea acuitatii vizuale, masurarea presiunii intraoculare, examinarea la biomicroscop a polului anterior al globului ocular si al polului posterior). De multe ori pot fi descoperite si alte patologii oculare ce nu dau semne, dar afecteaza grav vederea in timp (de exemplu glaucomul).